Premiul "Henri Poincare" si excursia in Franta au reprezentat pentru mine o oportunitate uriasa.
Premiul in sine a insemnat o excursie de aproape o saptamana in campusul universitatii "Ecole Polytechnique" de langa Paris, excursie care ne-a permis si vizitarea Parisului (organizat sau dupa bunul plac) si a palatului de la Versailles. Programul a fost unul foarte bine pus la punct si diversificat. Am intrat in contact cu conducerea universitatii, dar si cu o serie de studenti sau cercetatori romani care isi desfasoara activitatea in cadrul universitatii. Am vizitat o serie de centre de cercetare si laboratoare din cadrul universitatii sau afiliate acesteia (Sincrotronul SOLEIL, centrul de cercetare Thales, centrul tenhic Renault). Astfel, pe langa partea de turism si divertisment, aspect implicit unei astfel de vizite in Franta, am avut parte de un contact foarte puternic cu un sistem universitar extrem de bine pus la punct si cu ceea ce inseamna cercetarea moderna. Pentru mine personal a fost o oportunitate majora prin prisma faptului ca mi s-au deschis o serie de noi orizonturi legate de ce as putea face in viitor. Si, pe langa asta, am legat prietenii noi cu ceilalti tineri care au castigat premiul si care au venit in Franta. Asadar, doresc sa multumesc fundatiei Sigma, Ecole Polytechnique si ambasadei Romaniei in Franta pentru oportunitatea reprezentata de acest premiu.
Fundatia Sigma merita inca o data multumiri pentru tot ceea ce inseamna Concursul Cangurul in Romania. Altfel, eu sunt mandru ca am reusit sa fiu unul dintre acei putini elevi care au castigat premiul "Henri Poincare".

Programul a fost pe masura asteptarilor noastre, chiar mult mai bine decat atat, pentru ca ne-am intalnit cu cativa studenti romani si am vizitat unele laboratoare. Mi-au placut aproape toate activitatile in care am luat parte: vizitele in Paris, ora de matematica, vizitele la Renault, Thales, SOLEIL, laboratoarele, vizita scolii "Louis le Grand". Impartirea de activitati cu studentii din Singapore a fost un lucru bun deoarece am putut schimba ganduri intre noi si sa vorbim despre tarile noastre. Programul a fost in asa fel structurat incat am putut sa ne formam o impresie generala despre Ecole Polytechnique. Poate am fost norocos fata de ceilalti din grupul nostru, deoarece am avut ocazia sa stau la o familie pentru ca nu am avut impliniti 18 ani. Am putut sa vad viata din campus atat din exterior cat si din interior, intrucat in ultima noapte am dormit la fel ca ceilalti, intr-una din camerele destinate studentilor de acolo. Sunt multe informatii in legatura cu structura universitatii, multe dintre ele se afla pe siteul oficial. Insa faptul ca am fost acolo sa vedem "pe viu" cum este viata intr-una din cele mai importante universitati din Europa este un lucru unic. Sistemul lor este un pic diferit de cel de la noi. Intre facultatea propriu-zisa si liceu mai exista doi ani de studiu. Una dintre cele mai renumite scoli pregatitoare din Paris, special destinate celor doi ani de studiu, este "Louis le Grand". Cladirile liceului au o arhitectura asemanatoare cladirilor din celebrul film "Harry Potter". Nu m-am asteptat sa vad atat de multe lucruri intr-o saptamana. A fost o saptamana plina in care am acumulat foarte multe informatii. Poate ca vizitele in laboratoare au durat cam mult fata de entuziasmul nostru, dar ne-au aratat la ce sa ne asteptam. Sa fiu o saptamana printre cei mai sclipitori si straluciti studenti din Franta si din strainatate a insemnat cel mai mult. Ecole Politechnique este unica in lume pentru ca in fiecare an vin doar 500 de studenti, dintre care doar 100 sunt straini. Multa inteligenta pe cativa kilometri patrati, aceasta este cea mai buna descriere pentru Ecole Polytechnique.